cosminvaman

Desigur, doar o melodie 

 

 

Un status absolut incantator al cuiva din lista mea de messenger, azi dimineata:

 

 

 

 

 

Daca va intrebati unde am disparut, mai verificati celalalt blog, unde in ultimul timp:

• am pus un cantec nou
• am aparut la tv
• i-am trimis mesaje Irinei Schrotter
• am primit si raspuns de la ea
• si,in general, multe chestii plictisitoare care tin de politica

In schimb, in Belgia, primul mare "+": am gasit oua kinder de ciocolata. Nu oua de plastic cu ciocolata in ele, ci oua din ciocolata, cum erau inainte la noi, cu surpriza inauntru in.. in… cum sa-i zic.. intr-o capsula  

 

 

Il cheama Jason Mraz si e foarte talentat. Enjoy!

 

 

 

Melodie noua – Un om de zapada 

E modul meu de a va spune la multi ani fara a va agasa cu mesaje stupide.

 

 

Generatia veche de cantareti de muzica "usoara" e o relicva nici macar acceptabila a generatiei parintilor nostri. Pana si cei mai tineri au crescut in spiritul greu si greoi al muzicii prea usoare si prea usuratice. Unii au incercat sa revina. Nu au reusit decat cativa – Loredana, si, partial, Cotabita cu VH2. In rest, incercari penibile gen Catalin Crisan sau Mihai Constantinescu.

 

Am dat azi peste un album nou al unui cantaret pe care il uitam tot anul, mai putin in luna decembrie. Nu e muzica generatiei mele. Nu rezonez cu ea. Nu trezeste foarte multe in mine. Dar e o muzica cinstita, curata, care nu incearca sa minta sau sa se minta. Omul e ala pe care il stim, nu incearca sa ne arunce in fata un "beat" anacronic pe un fundal invechit. Canta – e adevarat – ca un om de 50 de ani, insa o face onorabil.

 

 

 

 

In urma numeroaselor cereri primite dupa melodia de ieri, revin azi cu una mai vesela. Ok, poate nu au fost asa de numeroase, dar si 3 reprezinta totusi ceva. Ok, poate numai 2 daca nu numaram mesajul pe care mi l-am trimis singur de pe celalalt ID, dar celelalte 2 sigur erau de bine. Adica Hercule SIGUR avea intentii bune cand mi-a zis ca melodia e banala.

 

Gata, asta se cheama Ceva pentru Ea 

 

PS. Da, stiu, nu vreti melodii, dar promit sa scriu ceva despre Basescu in curand.

 

 

O incercare… nu dati cu pietre.

 

 

Am fost in seara asta la concertul trupei Vama. Un concert al unei trupe care s-a lansat ca o voce a studentilor frumosi care a cantat intre doua camine studentesti. Multime care i-a aclamat, oameni la geamuri in camin, atmosfera care demonstreaza ca pana la urma trupa asta traieste pentru ca inca nu si-a pierdut principalul membru: studentii.

Tudor Chirila nu mai e arogant, nesuferit, desi incearca sa para. Se hraneste cu energia publicului si o intoarce spre acesta. Totusi, formatia de pe scena nu mai are nimic in comun cu ce se voia a fi vama veche. Acolo e o trupa de profesionisti care isi fac treaba. Oamenii aia nu mai mananca covrigi si nici nu beau bere la pet. Dar studentii ii aclama de parca ar fi de-ai lor.

 

Vama are melodii noi. Astea suna bine. Cele vechi suna prost, ba mai mult, parca s-ar stradui sa le faca sa sune prost. Dar publicul le vrea pe alea vechi. Bed for love nu spune nimic nimanui.  Si nici fericirea in rate. Chirila canta despre el, dar oamenii vor tot VST, si atunci se dezlantuie. Vama noua incearca sa fie vama veche, dar e prea buna pentru asta. SI cu cat vor fi mai buni, cu atat vor lasa in urma studentii care vor "Nu am chef azi", si nu cantece despre normele europene de taiere a porcilor. 

 

Un gust amar la hotel cismigiu. Dintr-o piesa care s-a nascut dintr-o poveste tragica nu a ramas decat fericirea de a urla "futu-i in gura sa-i fut". Chirila da diun fund pe toata piesa, iar cand la sfarsit incearca sa spuna povestea lumea deja chiuie de bucurie. Asta e. In camine nu se mai moare de frig. Cantecele de dragoste mai au o sansa. Pana la urma, Vama nu mai e o trupa la fel de frumoasa. Dar norocul ei e ca studentia inca e.

 

PS E genial sa auzi o multime de oameni care striga VA-MA VA-MA VA-MA si sa sune de parca ti-ar striga numele Gata, ma pregatesc de campanie. Imediat ce ma dezghet.